Considerată în trecut cea mai importantă grădină botanică din Europa, Grădina Botanică a Universităţii Lisabona, adesea numită mai simplu şi mai scurt Grădina Botanică, încă reuşeşte să păstreze măcar o parte din reputaţia sa de odinioară. Grădina a fost fondată în a doua jumătate a secolului al XIX-lea (1873), inaugurarea sa având loc în 1878. Era menită a servi Academiei de Ştiinţe din Lisabona.
Valoarea ştiinţifică a acestei grădini constă în faptul că adăposteşte mii de specii rare de plante, dintre care unele sunt fie fosile vii, fie nu mai cresc în mod spontan în habitatele lor naturale, ci doar în locuri amenajate artificial (cum este grădina în discuţie). Astfel, vorbim despre elemente de interes precum specii tropicale din China, Japonia, Noua Zeelandă, Australia şi America de Sud, despre tipuri de floră dispărute precum comunităţile de cycadatae, precum şi despre o abundenţă de palmieri. Volumul total al capitalului floral se ridică la aproximativ 18000 de specii, cu un evident accent pus pe plantele originate în climate şi microclimate tropicale şi subtropicale.