În ciuda faptului că Monumentul Descoperirilor nu este un monument istoric în adevăratul sens al cuvântului, acesta evocă una dintre cele mai înfloritoare epoci istorice ale Portugaliei, anume, epoca marilor descoperiri geografice, când Portugalia domina comerţul maritim între continente. Într-adevăr, aşa-numitul Padrao dos Descobrimentos a fost ridicat în 1960 pe malul nordic al Râului Tagus, potrivit proiectului arhitectului Jose Angelo Cottinelli Telmo (şi apoi al lui Antonio Pardal Monteiro) care, cu aproximativ 21 de ani mai devreme, fusese desemnat să construiască un monument de acest fel pentru Expoziţia Mondială din 1940. Sculptorul responsabil de decorarea structurii a fost Leopoldo de Almeida.
Iniţial, Monumentul Descoperirilor era situat în Praca do Imperio, însă după dezasamblarea sa din 1943, malul nordic al Râului Tejo a fost ales ca loc pentru noul monument, a cărui construcţie a fost decisă în 1958. Noul monument trebuia, de asemenea, să comemoreze 5 secole de la moartea Infantelui Henry Navigatorul.
Monumentul este decorat cu motive ce evocă epoca marilor descoperiri, motive ale vieţii pe mare şi, inclusiv, sfere armilare. Pe lângă faptul că monumentul iese în evidenţă prin dimensiunile sale, atrage atenţia prin cele 34 de statui care decorează ambele laturi. Principala statuie este cea care îl redă pe Henry Navigatorul, în vreme ce alte personalităţi reprezentate sunt figuri importante care, într-un fel sau altul, au contribuit la reputaţia Portugaliei în epoca descoperirilor pomenite: poeţi, exploratori, navigatori, cruciaţi şi cartografi, figurile cheie fiind, de exemplu, Vasco da Gama, Magellan, Felipa de Lancaster şi Camoes.
Interiorul monumentului este împărţit pe trei nivele. Parterul cuprinde un auditoriu (cu expoziţii multimedia ce acoperă tematica istoriei oraşului Lisabona), al doilea nivel adăposteşte două săli de expoziţie, în vreme ce alte patru săli sunt situate la al treilea nivel. Vârful monumentului este adesea folosit ca punct de observaţie, întrucât oferă privelişti minunate ale districtului Belem (inclusiv asupra Turnului Belem şi a Mănăstirii Jeronimos) şi ale Râului Tagus (Tejo).